Mihai Moscovici

În adolescență eram ferm convins că fericirea mea personală va depinde în mare măsură de viitoarea mea soție.

Știam că dragostea e oarbă, însă vroiam să mă-nvăț să pot ține măcar un ochi deschis atunci cînd voi fi îndrăgostit. Așa am început să caut niște principii obiective care m-ar ajuta să iau o decizie corectă. În fine, frămîntările mele mentale m-au ancorat la trei întrebări fundamentale:

1. Împărtășiți ambii aceleași principii și valori?
Sună banal, dar e foarte important ca soțul și soția să împărtășească aceleași principii și valori de viață. Principiile și valorile comune sunt un fundament trainic pentru a începe să clădiți viața de familie. Desigur, se admit unele diferențe, însă principiile și valorile diametral opuse vor crea probleme serioase pe viitor. Gîndul că vei putea schimba ceva în partenerul tău e înșelător. În plus, trebuie să te pregătești să schimbi cîte ceva în tine.

2. Vei putea trăi o viața împreuna cu partenerul tău anume așa cum este el/ea la moment?
E adevărat că omul se schimbă, însă temperamentul, trasăturile majore de caracter și obiceiurile de pe vremea celor “șapte ani de acasă”, de cele mai multe ori, rămîn la fel pentru toată viața. E o mare greșeală să crezi că după nuntă el/ea va fi un om nou. Dacă pînă la nuntă baiatul nu accepta să spele vesela, nu o va spăla nici după nuntă. Dacă pînă la nuntă fata cheltuia 80% din bani pentru shopping în fiecare weekend, cel mai probabil că va continua să facă la fel și după nuntă. Poate un pic mai rar și cu mai puțini bani, dar o va face. Trebuie să-ți accepți partenerul așa cum este, iar dacă vrei sa-l schimbi, pregătește-te pentru o luptă “aprigă” și lungă.

3. Vrei ca copii tăi să semene în toate partenerului tău?
Copiii pot fi îngerași, dar pot fi și monștri. Însă, mai întîi de toate, copiii sunt copii ale părinților săi. Așchia nu sare departe de trunchi și dacă nu-ți poți răbda soțul sau soția, cum vei putea răbda încă unul, doi, trei… ca el/ea? În așa condiții, va fi greu, chiar foarte greu, să fii fericit/ă.

Eu sunt fericit împreună cu soția mea, Cristina. Împărtășim aceleași principii și valori de viață, ne acceptăm unul pe altul așa cum suntem, și ambii vrem ca copii noștri sa ne semene.

P.S. Am împărtășit aceste gînduri cu colegii mei de masterat de la USM încă prin 2005. Trei ani mai tîrziu, într-o discuție de stradă am întrebat o colegă dacă s-a căsătorit de atunci, la care ea, mai în glumă sau în serios, mi-a spus că încă nu și-a găsit omul despre care să răspundă afirmativ la întrebările mele fundamentale despre căsătorie.

Vorbeam cu moș Ilie și am ajuns să dezbatem tema compansațiilor pentru “căldură”.

- Nu-i rău că Filat se gîndește la bătrîni, da’ nu trebuie să cheltuie bani aiurea.

- De ce aiurea, moș Ilie?

- Dap’ nu-i folosește cu cap. Țara amu trebuie să pună banii în “abarot”, ca să facă alți bani.

- Înțeleg. Da’ unde-ar trebui să investim.

- Simplu ca bună ziua, ‘mi zice Moș Ilie. Las’ să ia banii, să cumpere tehnică și să facă niște grădini de patlajeli și pepeni pe malul Nistrului. La vară strîngem roada și căștigăm de vreo 2-3 ori mai mult. Pe timpul nostru tot malul Nistrului era de jur împrejur numai cu grădini de patlajeli, pepeni și chiperi.

- Interesantă propunere!

- Da, trebuie de-i spus lui Filat să folosească banii cu cap.

Privirea-i tristă îi trăda deznădejdea că mesajul său n-o să mai ajungă niciodată la Filat.