Zilnic interacționez online cu vreo 20-30 de oameni, din care jumătate sunt oameni noi. De obicei, primul contact are loc prin e-mail, și de cele mai multe ori nu depășește acest canal de comunicare. Uneori, însă, sunt nevoit să recurg la telefon sau Skype și anume atunci îmi dau seama cît e de importantă semnătura de e-mail.
Semnătura de e-mail trebuie să conțină informație de contact prin 2-3 canale suplimentare de comunicare. De obicei acestea sunt numărul de telefon de la oficiu, numărul de telefon mobil și contul de Skype. Dacă ești fan social media, poți să incluzi informație despre contul de Twitter, Facebook, LinkedIn, etc. Aceasta însă trebuie să o faci discret, cu gust, fără să aglomerezi spațiul rezervat pentru semnătura.
Desigur, dacă vrei să rămîi semi-anonim sau nu ești pregătit pentru o comunicare instantanee, semnezi simplu sau nu semnezi deloc.
Iar pentru a mă face înțeles și să vă dau un exemplu relevant, iată cum semnăm la Propeople.
Kind regards,
Marketing Manager
Mihai Moscovici | Propeople
M: +1 612 210 5906
Skype: mihai.moscovici
www.wearepropeople.com
În ultimul timp buletinele de știri sunt invadate de cazuri de violență în școli. Deopotrivă, băieții și fetele își rezolvă “problemele” cu pumnii și cred că au tot dreptul să-și “pedepsească” colegii.
Problema nu e nouă. Violența în școală e o chestie oarecum obișnuită în Moldova. Fiind elev, asistam deseori la bătăi organizate după ore, chiar în curtea din spatele școlii, iar uneori eram unul din participanți. Chestia e ca acum aceste bătăi ajung pe Internet și la TV, iar părinții, profesorii și “societatea” par a fi îngroziți. De fapt, se-ngrozesc de faptul că astfel de lucruri apar la TV și nu de actele de violență în sine.
Imaginile de violență supără, dar reflectă realitatea. Ba mai mult, dacă adolescenții moldoveni ar avea acces la arme, Cimișlia ar putea deveni un fel de Columbine. Adolescenții moldoveni nu sunt mai buni sau mai pașnici decît adolescenții americani. Diferența e că adolescneții americani au acces liber la arme. De multe ori aceste arme sunt păstrate într-un dulap în văzul tuturor din casă, iar în weekend unii părinții își învață copii să mînuiască bine arma.
Nu-i departe ziua cînd Moldova va face titlurile de știri din toată lumea cu un masacru de proporții în vreo școală rurală.
Arderea unui drapel stîrnește sentimente controversate. Într-adevăr, din punct de vedere moral, profanarea unui simbol de stat stîrnește furia patrioților, chiar și a celor mai amorțiți.
Dar, dacă lăsăm la o parte chestiunile sentimentale și analizăm problema rațional, arderea unui drapel poate fi interpretată ca și o manifestare a libertății de exprimare. Unele state (Belgia si Canada) au legi care protejează dreptul cetățeanului de a arde un drapel ca și formă a libertății de exprimare.
În SUA sunt cunoscute mai multe cazuri în care cetățenii învinuiți de arderea drapelul țării au fost achitați de judecată. Doar odată, doi cetățeni au fost condamnați de judecată, dar nu pentru arderea drapelului de stat, ci pentru deteriorarea proprietății federale. Drapelele arse aparțineau unei instituții de stat.
E neplăcut să-ți verzi drapelul profanat, dar e dreptul cetățeanului să-și exprime protestul față de țară și guvernanți în așa formă. Poate fi că într-o zi chiar tu sa vrei sa arzi drapelul propriei țări.
